„Identitatea afirmată, declarată, definită presupune întotdeauna o selecție. Construcția și descrierea ei nu sînt neutre, sînt „inflexate cultural“ și determinate de relațiile de putere dinlăuntrul comunităților. Identitatea, în genere, și identitatea românească trebuie gîndite într-un mod actual, nu ca date fixe, imuabile, ci în schimbare, într-o formare și reformare continuă: ca un proces, nu ca o stare pe loc.
Nu se poate ignora, în această discuție, problema tradiției și nici aceea a moștenirii culturale. Nu numai trecutul trebuie însă consultat aici, ci și, mai ales, prezentul înțeles ca actualitate: e vorba despre trăsături specifice, ce pot fi actualizate, performate, nu numai despre virtualități presupuse ori deductibile dintr-o experiență consumată cîndva. Acest mod nou de reprezentare a identității implică, prin urmare, o alegere, o negociere cu contextele ce se configurează și se reconfigurează în timp. Accentul în definirea acestei identități cade pe practica social-culturală, nu pe esențe atemporale („spațiul mioritic“, „neantul valah“ etc.).”
http://www.observatorcultural.ro/articol/pentru-o-reconstructie-identitara