Vladimir Tismăneanu despre religiile seculare și răul radical din secolul XX

Două sunt, de fapt, încarnările – probabil că sunt mult mai multe – dar eu văd două încarnări ale Diavolului în istorie. Una este încarnarea ideologică, deci ideologia ca răspuns la toate problemele umane şi ca abolire a moralităţii, de fapt moralităţii tradiţionale şi în special – pentru că spun moralitate tradiţională – a religiei, pentru că ambele sisteme totalitare sunt sisteme, în ultimă instanţă, ateiste. Mărturisit şi proclamat public, profesat de către comunişti, implicit la naţional-socialişti, care nu admit, de fapt, rolul religiei, tolerează instituţiile religioase dar, pe lungă durată, fără nicio exagerare, se poate spune că dacă nazismul ar fi continuat, probabil că s-ar fi ajuns la persecuţia bisericilor în aceeasi măsură cu persecutia pe care au îndeplinit-o comuniştii, pentru că, fiind sisteme totalitare, nu permit niciun centru alternativ, niciun fel de orizont alternativ, iar religia, evident, reprezintă un orizont alternativ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: