Archive for octombrie 2010
Festivalul de muzică veche – București 2010
29 octombrie 2010
Zilele Revistei Familia – ediția XX
21 octombrie 2010
Frankfurt: Răzvan Rădulescu a cîştigat Premiul European pentru Literatură
7 octombrie 2010
Aflat la a doua ediție, Premiul European pentru Literatură a fost acordat scriitorului român pentru romanul „Teodosie cel Mic”, publicat de Editura Polirom în anul 2006.
Bianca Burța-Cernat: „Răzvan Rădulescu ne-a dat o carte rară, construită – cu acribie și ingeniozitate – pe o obsesie autentică. Teodosie cel Mic este de departe cea mai bună carte românească de proză apărută anul acesta [2006] și, neîndoielnic, unul dintre titlurile de vîrf de după ’89. Ar putea sta foarte bine pe același raft cu Orbitor. E, de asemenea, un produs de export, de valoarea căruia nu știu dacă ne dăm cu adevărat seama…” (Observator cultural, 7 decembrie 2006)
Luminița Marcu: „Anul editorial [2006] înseamnă pentru mine apariţia a cel puţin trei titluri importante în zona prozei contemporane: Derapaj de Ion Manolescu, Fata din casa vagon de Ana Maria Sandu şi Teodosie cel Mic de Răzvan Rădulescu. Cred că, o dată cu aceste trei apariţii, cei care se îndoiau de calitatea acestui fenomen au ocazia să se mai gîndească un pic înainte de a emite sentinţe despre literatura tînără. Sînt trei autori tineri-maturi care confirmă cele mai optimiste aşteptări şi a căror scriitură are o calitate greu de contestat într-o receptare onestă, fireşte.” (Suplimentul de cultură, Nr. 108, 23 decembrie 2006 – 5 ianuarie 2007)
Andrei Terian: „Basm postmodern și «istorie ieroglifica» a României contemporane, Teodosie cel Mic este, în acelali timp, o poveste de o tristețe iremediabilă despre pierderea inocenței și despre imposibila întoarcere în lumea Poveștii. O carte splendidă, cum puține s-au mai scris la noi în ultimii ani.” (Cultura, 18 ianuarie 2007)
Paul Cernat: „Mai aproape de Lewis Carroll și Dimov decît de liricii Michael Ende și Iordan Chimet (cu atît mai puțin de mitograful Tolkien), metaficțiune comică și metabasm tragic, de o virtuozitate narativă diabolică, Teodosie cel Mic este (capod)opera unui maestru: combinație de rigoare lucidă și imaginație suprarealistă, tentativă a unui estet de a conjura prin puterile feeriei spaima de neant. O carte clasică și o carte drog, unul dintre cele mai bune romane apărute la noi după 1990.” (Dilemateca, februarie 2007)
Doris Mironescu: „Teodosie cel Mic spune o poveste în singurul mod posibil la începutul mileniului trei: ironic, postmodern, cu pusee de naivitate sabotate de către deconstructorul nemilos al poveştii. Cititorul trebuie să intre bine antrenat în text, altfel riscă să piardă cel puţin una dintre pistele posibile ale lecturii. Cartea lui Răzvan Rădulescu este una întru totul delectabilă, însă nu şi odihnitoare…” (Suplimentul de cultură, 16-22 decembrie 2006)
Ovidiu Șimonca: „Teodosie cel Mic este marea revelaţie a literaturii române în 2006. Dacă romanul Teodosie cel Mic ar fi apărut în 2001, cînd Răzvan Rădulescu făcuse prima propunere editorială unei edituri-fantomă, astăzi am fi vorbit despre el ca despre un ‘clasic’. Îl includem în ‘noul val’, dar sentimentul meu este că Răzvan Rădulescu întruneşte toate datele unui autor care nu bîjbîie: el a nimerit direct la ţintă, uimindu-ne cu o poveste extrem de incitantă. În 2006, cu Teodosie cel Mic, Răzvan Rădulescu a reuşit să ne arate că literatura română actuală este dezmorţită. Cu siguranţă, ca să publici Teodosie cel Mic trebuie să rişti: povestea n-are un sfîrşit fericit, n-are personaje blegoase, n-are Ilene Cosînzene, e o poveste pentru oamenii maturi, e un contramanifest la ‘poveştile nemuritoare’ în care zmeul îşi primeşte pedeapsa şi fata împăratului zîmbeşte cochet în preajma nunţii de trei zile. Povestea are ritm şi e scrisă cu o tehnică desăvîrşită. Tîlcul romanului este următorul: cînd ştii să povesteşti, indiferent unde e plasată acţiunea, ai toate şansele să devii fermecător, cum e Răzvan Rădulescu, şi cu succes la cititori – cîrcotaşi sau dornici să se piardă în poveste.” (Observator cultural, Nr. 97 (354), 11-17 ianuarie 2007)
Răzvan Rădulescu (n. 23 octombrie 1969) a absolvit Facultatea de Limbi Străine şi Academia de Muzică din Bucureşti. A debutat în volumul colectiv Tablou de familie (Editura Leka Brîncuş, 1995). Volumul Viaţa şi faptele lui Ilie Cazane (Editura Cartea Românească, 1997) a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. A scris, în colaborare cu Cristi Puiu, scenariile filmelor Marfa şi banii (2001, Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003), Hrană pentru peştii mici (2004), Offset (2004), Moartea domnului Lăzărescu (2005) și, în colaborare cu Alexandru Baciu şi Radu Muntean, scenariul filmului Hîrtia va fi albastră (2005).
Institutul Blecher la Oradea
6 octombrie 2010
Miercuri, 6 octombrie 2010, ora 18.30, la Moskva Cafe (str. Moscovei nr. 8, Oradea) are loc o nouă ediţie a Clubului de lectură Institutul Blecher.
La ediţia cu numărul XXVI vor citi poeţii Ioan Moldovan şi Viorel Mureşan. În cadrul evenimentului va avea loc prezentarea volumului “Buchetul de platină” (Eikon, 2010) de Viorel Mureşan. Întîlnirea e moderată de Claudiu Komartin.
Despre Ioan Moldovan și Viorel Mureșan: www.agentiadecarte.ro
Info Cultural 